Fotografii spectaculoase cu depozite de gheaţă aflate în cratere de pe Mercur, realizate de NASA

Fotografiile au fost realizate de sonda spaţială Messenger, administrată de NASA, care orbitează la doar câteva zeci de kilometri de suprafaţa acelei planete.

Acea orbită a permis obţinerea unor imagini de înaltă rezoluţie, înainte de prăbuşirea programată a sondei pe suprafaţa fierbinte a planetei Mercur, pe 30 aprilie.

• Cu cât s-au scumpit chiriile în anul 2024? Topul oraşelor cu cele mai scumpe chirii
• Câți dintre europeni dețin criptomonede și pentru ce le folosesc?

Dezintegrarea sondei americane va marca încheierea unei misiuni spaţiale care a avut o durată de patru ani.

Mulţi specialişti s-au întrebat de-a lungul timpul cum poate să existe gheaţă pe o planetă pe care temperaturile depăşesc 400 de grade Celsius.

Însă anumite cratere de impact, situate la polul nordic al lui Mercur, se află în regiuni în care lumina Soarelui nu ajunge niciodată, devenind astfel adevărate „capcane ale frigului”.

„Acum putem să privim în interiorul acelor cratere care nu văd niciodată lumina Soarelui, cu o rezoluţie mai mare decât a fost posibil vreodată până acum”, a declarat Nancy Chabot, creatoarea instrumentului Mercury Dual Imagining System (MDIS) aflat la bordul sondei Messenger.

Nancy Chabot a făcut aceste declaraţii la cea de-a 46-a ediţie Lunar and Planetary Science Conference (LPSC), organizată în The Woodlands, un oraş din statul american Texas.

Cometele care s-au prăbuşit pe suprafaţa lui Mercur au adus probabil cu ele gheaţă şi materiale bogate în carbon, pe care sonda Messenger le-a fotografiat pe fundul acelor cratere.

În cele mai reci dintre ele, oamenii de ştiinţă americani au descoperit în principal gheaţă, însă aceasta are probabil încorporat şi material organic în concentraţii mici.

Însă în craterele care primesc totuşi raze solare din când în când, gheaţa de suprafaţă dispare, formând un strat concentrat de compuşi organici, care se întinde şi protejează depozitele mai vechi de gheaţă aflate sub el.

Acele straturi organice, de culoare închisă, au margini ascuţite, fapt care sugerează că depozitele respective sunt relativ tinere. Altfel, spune Nancy Chabot, marginile ar fi fost întrerupte de impacturile cu meteoriţi de talie mică.

Ultimele zboruri ale sondei Messenger, realizate la mică înălţime, au permis oamenilor de ştiinţă să primească imagini foarte clare despre un fenomen surprinzător care se produce la suprafaţa lui Mercur.

La începutul misiunii, savanţii americani au observat numeroase cavităţi în suprafaţa de pe Mercur. Acestea se află în toate regiunile planetei şi diferă ca mărime, de la câteva zeci de metri la câteva sute de kilometri în diametru, având adâncimi de câteva zeci de metri.

David Blewett, participant la misiunea sondei Messenger, spune că acele cavităţi s-au format probabil atunci când unele dintre rocile componente ale scoarţei lui Mercur au fost expuse la condiţiile vitrege existente la suprafaţa planetei. Sublimarea (sau un proces similar), în timpul căreia corpurile solide se transformă direct în gaze, ar putea fi mecanismul aflat la baza acelui fenomen.

Altitudinea la care pluteşte sonda Messenger a scăzut după ultima manevră de corectare a orbitei sale, efectuată pe 21 ianuarie. Alte cinci manevre de repornire a motoarelor sondei vor fi comandate de specialiştii de la NASA în perioada următoare, înainte ca sonda americană să îşi încheie misiunea şi să se prăbuşească pe suprafaţa fierbinte a planetei Mercur, pe 30 aprilie.

În ciuda cantităţii impresionante de date ştiinţifice extrem de valoroase transmise pe Terra de sonda Mercur, câteva întrebări majore rămân deocamdată fără răspuns.

Una dintre ele vizează motivul pentru care Mercur are un nucleu disproporţionat de mare în raport cu scoarţa sa foarte subţire. Răspunsul la această întrebare, dar şi la altele, ar putea fi găsit cu ocazia unor misiuni spaţiale viitoare.

Sursă: Mediafax